Reeducarea de la Aiud – Demostene Andronescu

Livrarea gratuită pentru comenzile mai mari de 100 lei!

Editura:

Manuscris

An apariție:

2018

Autor:

Demostene Andronescu

Caracteristici:

Memorii, 376 pagini, Format: 195×140 mm

29,00 lei

“Cartea de față, aflată acum la a doua ediție, este cea mai bună radiografie de până astăzi a reeducării de la Aiud, având dublul avantaj de a fi scrisă de un participant direct la cele relatate și care se întâmplă să fie și un profesionist al istoriei.

Radiografia reeducării de la Aiud întreprinsă aici nu este o simplă înşiruire de fapte cutremurătoare şi grăitoare prin ele însele, pe care autorul le-a trăit pe pielea lui, la care s-a întâmplat să fie martor sau asupra cărora s-a informat din relatările altora.

Memoriile sale nu sunt nicăieri descriere nudă, ci angajează o întreagă hermeneutică a faptelor şi a secvenţelor dialogale, cu fine observaţii şi analize psihologice, morale, istorice şi politice.”

Răzvan Codrescu

“Despre ceea ce s-a întâmplat, atât în închisori, cât și în întregul univers concentraţionar din România, s-a scris relativ puţin, și s-a publicat și mai puţin, în raport cu dimensiunea apocaliptică a suferinţelor îndurate de atâţia oameni în aceste adevărate temple ale ororii. Dar și ceea ce s-a publicat, atât cât s-a publicat, a apărut în ediţii confidenţiale și, adesea, mai mult decât modeste, din iniţiativa și pe cheltuiala unora dintre victime, fiind mai totdeauna ignorate, cu oarecare ostentaţie, atât de clasa politică, cât și de opinia publică românească în general. Nici chiar istoricii, cărora le-ar incumba sarcina de a cerceta și de a explica pentru posteritate ce a fost și ce s-a întâmplat în gulagul românesc, nu se înghesuie să facă acest lucru, nici chiar acum, când nu mai pot invoca imposibilitatea accesului la arhive. Astfel stând lucrurile, este oarecum normal ca majoritatea românilor să nu știe nimic – sau aproape nimic – despre reeducarea de la Pitești, de exemplu. Nu mai vorbesc de cea de la Aiud, despre care chiar nu s-a scris nimic consistent, deși, ca rezultate, ea a fost tot atât de cumplită ca și cea de la Pitești.”

“Mișcarea de rezistenţă din România nu a fost înfrântă atunci când membrii ei au umplut temniţele, ci mult mai târziu, în 1964, când aceștia, nu din <<mărinimia>> împilătorilor, ci datorită conjuncturii politice internaţionale, au fost puși în <<libertate>>. Pierzându-și o <<libertate>> iluzorie, mulţi au dobândit, între zidurile temniţelor și în lanţuri, adevărata libertate, care le-a dat tăria să continue, pe alte planuri și cu alte mijloace, lupta împotriva prigonitorilor. De data aceasta, însă, lupta lor era dusă în spirit – și spiritul nu poate învins de forţa brută.”

Demostene Andronescu